Explore the vast range of titles available.

Monografie lingvistică, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2024, 226 p. Prezență constantă și notabilă În cercetarea lingvistică românească a ultimelor decenii15, cercetător cu o activitate consecventă În domeniile dialectologiei, onomasticii și pragmaticii, Rozalia Colciar se remarcă prin contribuții metodologice și studii aplicate precise, realizate nu doar prin documentare În arhive și biblioteci, ci și prin implicarea directă În proiectede cercetarepe teren. Mai mult, participarea la redactarea volumelor II-VI ale Atlasului lingvistic român, pe regiuni - Transilvania, activitate pentru care a fostcooptată timpuriu, Încă din primiianide activitateștiințifică, vorbeștedespre rigoarea șiperseverența cercetătoarei, care-și asumă din pasiune pentru obiectul de studiu poziții proeminente, precum și roluri aparent mai discrete (implicite În munca de echipă), dar cu un impact semnificativ asupra domeniului. Demersul eminamente comparativ din primul studiu este susținut de continuitățile metodologice dintreanchetele dialectale menționate,dintre care,În opinia autoarei, cel puțin două prezintă o relevanță specială: 1. includerea tuturor punctelor ALR În rețeaua NALR/ALRR; 2. prezența unui număr semnificativ de Întrebări comune ambelor chestionare.Proiectatecontrastiv,paralelele dintre realitățile lingvistice Înregistrate prin cele două demersuride cercetare dialectală pe teren sunt prezentate pe niveluri ale limbii, cu o atenție specială acordată nivelurilorfonetic șilexical.Diferențele fonetice, minime În ciuda distanțeide 40 de ani,suntrigurosasociatecu specificulancheteilingvistice,de la amprenta idiolectuluila notele particulareale anchetatorilor, care au putut auzi și nota diferit sunete cvasi-identice (p.19).În ceea ce privește domeniullexical,consideratde Rozalia Colciar cel maipretabilcomparației(p.20),nise propun analize de nuanță care evidențiază În primul rând răspunsurile identice(majoritare), grupate pe sfere semantice (p. 20-24), urmate de răspunsurile parțial diferite (p. 24-25) și, În final, de cele total eterogene (p. 25-27), prezentateÎn format tabelar. Particularitățile de ordin gramaticalșilexicalatestă conservatorismulgraiuluidin Feleacu (anumitevariante iotacizate ale unorverbe sauformaști de pers.3 ind.prez. a verbuluia ști,p.54 etc.; o serie de lexeme „moștenitedin latină saucreate pe terenromânesc de la cuvinte de origine latină\", p. 59-61 sau de origine slavă,p.61-62etc.),contrabalansatparțialde permeabilitatea graiurilor de tip ardelenesc la Împrumuturile din maghiară (p.62-70) și, Într-o proporție mai mică În cazul graiuluifelecan,din germană (p. 70), elemente care, alături de „alte cuvinte, expresii sau locuțiuni\" (p. 70-75), Îi dau acestuia un profil lexical aparte. Un efort documenta r compa ra bil se a flă și la ba za ca pitolului de toponimie, În care se remarcă În special toponimele formate de la antroponime (de exemplu, Gredina lui Bodaciu și Bodăcești - familie dintr-un trecut destul de Îndepărtat din moment ce numele nu se gă sește În capitolul dedicat a ntroponimiei), a poi toponimele conținâ nd diverse cuvinte cu circulație regională (precum entopicul neatestat beríște „loc unde se fa ce țuica \").

This book is the first monograph-length account on written questionnaires in more than 60 years. It reconnects - for the newcomer and the more seasoned empirical linguist alike - the older questionnaire tradition, last given serious treatment in the 1950s.

After the Treaty of Trianon, the long history of research on the Hungarian dialects in the neighbouring countries did not cease. A previous article on the history of research on Hungarian dialect islands reviewed the significant achievements of Hungarian dialect research up to 1920 (Both 2020b). In the present article, we summarize the essential periods and results of Hungarian dialect research in Romania from 1920 to the present day. The article will show how in the last one hundred years a Hungarian-language department in a minority environment has redirected its research, resulting in a decreasing share of dialectological research, and how, despite these developments, the Hungarian dialectological community in Romania has enriched the Hungarian dialectology research with significant results.

This study examines the linguistic variation of the Bidayuhic language in Tayan Hulu, West Kalimantan, Indonesia, through a computational dialectological approach using Gabmap. This study applies Levenshtein Distance to measure lexical and phonological differences in six observation sites, analyzing 491 lexical items. The findings show that the Bidayuhic language forms a linguistic continuum, where dialectal variation is not entirely aligned with geographical boundaries. Instead, lexical and phonological differences are influenced by language contact, social mobility, and cultural interaction. This study identifies the merger of the Proto-Malayo-Polynesian (PMP) phonemes R and l into /r/, /ɣ/, and /h/, reflecting phonological innovations in the Bidayuhic language. Furthermore, ablaut in verb morphology is observed, distinguishing between transitive and intransitive verb forms. Cluster analysis via Multidimensional Scaling (MDS) and probabilistic clustering revealed two main groups, confirming that variation is gradual rather than regionally segmented. Despite adding 0.8 probabilistic disturbances, the clustering remained stable, validating the effectiveness of Gabmap in dialect classification. These results emphasize that Bidayuhic variation is shaped more by sociolinguistic interactions than geographical factors. This study highlights the role of Gabmap in linguistic mapping, offering a methodological model for mapping local languages in Indonesia.

This paper is part of a larger ongoing research project titled . The data were collected in the research site in southeastern Hungary, in Szeged, Hódmezővásárhely, and Balástya, through sociolinguistic interviews with ten teachers at each site. The paper focuses on one aspect of the relationship between regional dialect and education: teachers’ attitudes toward the use of regional dialects during classroom interaction. The central question is how primary and lower secondary school teachers perceive the role of dialectal speech—both their own and their students’—in formal classroom settings. Attitudes toward regional dialects— whether negative or tolerant—do not vary significantly according to the location of the school (village, town, or city), but reflect the individual teachers’ personalities. Some tolerate their students’ regional dialect while others correct non-standard language use.