Explore the vast range of titles available.

1. Zeitlicher Bezugspunkt für die Frage, ob eine Bestimmung in Allgemeinen Geschäftsbedingungen unwirksam ist, ist im Individualprozess der Zeitpunkt, zu dem die Bestimmung in den jeweiligen Vertrag einbezogen worden ist. Wurde der Vertragspartner des Verwenders durch die Bestimmung zu diesem Zeitpunkt unangemessen benachteiligt, ist sie von Anfang an als unwirksam anzusehen und kann nicht nachträglich Wirksamkeit erlangen (Anschluss an BGH, Urt. v. 3.11.1999 – VIII ZR 269/98). 2. Der bis zum 30.11.2021 geltende § 13 Abs. 6 S. 1 TMG, wonach der Diensteanbieter die Nutzung von Telemedien unter Pseudonym zu ermöglichen hat, soweit dies technisch möglich und zumutbar ist, ist mit der Richtlinie 95/46/EG vom 24.10.1995 (Datenschutz-Richtlinie) vereinbar. 3. Bei einer vor Geltung der Verordnung (EU) 2016/679 vom 27.4.2016 (Datenschutz-Grundverordnung) in einen Vertrag über die Nutzung eines sozialen Netzwerks einbezogenen Bestimmung in den Allgemeinen Geschäftsbedingungen eines Anbieters, nach welcher der Vertragspartner abweichend von § 13 Abs. 6 S. 1 TMG bei der Nutzung des Netzwerks den im täglichen Leben gebrauchten Namen zu verwenden hat, ist im Zweifel eine unangemessene Benachteiligung des Vertragspartners anzunehmen.

\"The purpose of this book is to contribute to the appreciation of the linguistic, literary and contextual value of Homeric personal names. It considers both epics and is structured around the character and action of selected heroes in their Homeric contexts. It offers a survey of modern etymologies, set against ancient views, in order to shed light on the parameters surrounding the use of names in Homer and on their reception by ancient audiences.\" -- Provided by publisher

En el siguiente trabajo damos a conocer diez inscripciones de época romana conservadas en la iglesia de la Asunción de San Vicente del Valle (Burgos). A pesar de su mal estado de conservación y de la fragmentación de varias de ellas, todo ello derivado de su reutilización como material constructivo, su análisis nos permite identificar el carácter funerario de la mayoría. Su lectura e interpretación muestra, además, el uso de onomástica latina, así como de estructuras textuales y fórmulas funerarias propias del hábito epigráfico romano.

A short story is presented.

Shepherding and transhumance have diminished, almost disappeared, even in Mărginimea Sibiului, once known for shepherding. Along with the profession, the specific vocabulary of this profession has also disappeared, which includes names of animals, specific products and a series of aspects related to its organization. Few speakers today know what pohar, țurcan, boc or carabașe mean. However, the vocabulary of the Romanian language preserves some pastoral terms that have a reduced circulation today, in expressions and idioms that give flavor to the language, but also in Romanian family names. This article presents this reflection of pastoral terms in onomastics.

Virgilio utiliza en la Eneida varios nombres personales del tema Thy(m)b-, Θύ(μ)βρ-: Thybris, Thymbraeus, Thymbris, Thymber y Thymbre. Si bien el análisis de los tres primeros no es demasiado complicado, la procedencia de los dos últimos plantea ciertas dificultades que esta breve nota pretende resolver

The article summarizes the basic principles of Blanár’s conception of the theoretical study of the nature of proper names. The principles are as follows: functionality, structure of the system, applications of the dimensions of location, time and extension, creation based on nomination models. Propria exist to support and facilitate communication. Theoretical studies reflect this fact through a strong social perspective.

Așa cum anunță șititlul,prezentulvolumreuneșteun număr impresionant de ,,studii și cercetări\" publicate Într-unintervaltemporalde aproape o jumătatede secol (1973-2022) de către reputata lingvistă Domnița Tomescu29,din perspectiva „interferențelor lingvistice\", nucleul„dur\" alacestora reprezentându-lștiința numelui,În legăturile sale cu diferite ramuri ale lingvisticii. Fiecare secțiune din cele patru prezintă Într-o succesiune cronologică publicația articolelor,cronologie care scoateÎn evidență anumitepreocupăriconstante ale cercetătoarei, dar și o diversificare a ariilor investigate de-a lungul timpului și, totodată, o evoluție a metodelorșia instrumentelorde analiză șide interpretare a unorfaptede limbă,În funcție și de evoluția perspectivelor de abordare. Omagiu profesorului Nicolae Felecan la Împlinirea a 70 de ani, In honorem Gheorghe Bârlea sau comemorative - Ion Coteanu - in memoriam, Mioara Avram - in memoriam). Studiul următor31 analizează structurile onomastice la nivel etimologic, autoarea afirmând, cu justețe, că În cazul anumitor serii antroponimice (Alaman, Alăman, Aleman, Aliman, Aloman, Aluman), stabilirea etimologieiacestora se adevereștea fidificilă din cauza „eterogenitățiisoluțiilor de caracterizare a numelor proprii\" (p. 23), prin transferulonomastic operatla nivelde clase onomastice (antroponime ↔ toponime) sau Între diferitele subclase onomastice oriprin glisare semantică oriÎn cazul stabilirii unor etimologii se are În vedere fie baza arhaică, cu un substratlatinesc; În alte situații, influența unor limbi cu care limba română a intrat În contact În diferite perioade istorice (slavă, turcă, germană) poate „da seamă\" de originea antroponimmuluiprin transfer, de cele maimulte ori, ale unuiapelativ În nume propriu. Lexicologie și onomastică: prenumele delexicale a duce În discuție a lte a specte implica te În rela ția dintre lexic și onomastică, În sensul „tranziției\" numelor comune În nume proprii, prin onomasticizare sau delexicalizare, „pentru fixa rea numelor comune ca nume proprii, respectiv, lexicalizare, pentru formarea numelor comune ca nume proprii\" (p. 67), prin figura semantică de tip a ntonomază. O altă axă a acesteisecțiunicircumscrie studiice au ca obiect de cercetare aspectele terminologice,autoarea oprindu-se la termeniidin limbajulpolitic (Lexic și terminologie În limbajul politic),respectivla terminologiaonomastică,aceasta din urmă fiind considerată un „subdomeniu alterminologieilingvistice\" (p.73).Pentruprimularticol,autoarea remarcă o glisare a unorlexeme dinspre lexicul comun spre lexicul specializat, a căror semnificație „politică\" este actualizată contextual, În funcție de anumite contexte distribuționale (angajamentpolitic,mediere politică),darșide termenispecializați, specifici terminologiei politice ori a unor elemente care au intrat În sfera lexicului politic din alte domenii: administrativ, economic, juridic, tehnic (departament, bilanț, legitim, energie etc.). Cea de a doua secțiune a volumului, Gramatică și onomastică, reunește 16 studii și articole, În care sunt investigate interferențele dintre proprietățile gramaticale ale limbii române (opoziția de numărÎn cazulantroponimelor,aspecte ale genului gramatical În cazul toponimieiromânești,formarea opoziției de gen, cu aplicație pe prenumele românești, ori particularitatea flexiuniicazuale - formarea vocativuluila numele proprii În sistemul limbii române. Reținem câteva concluziiedificatoare șicu valoare peremptorie pentru funcționarea gramaticală a acestor semne lingvistice aparținând sistemului limbii: (i) Opoziția de numărse face În mod diferit În cazul numelor proprii (cu o analiză aplicată pe subclasa onomastică a numelorde familie),În raportcu numele comune,„datorită naturii specifice a acestor semne [i.e. numele proprii], care individualizează obiectele denotateprin izolarea lor de celelalte exemplare\" (p. 104), pluralul unui nume de familie desemnând fie pe mai mulți membri ai (aceleiași) familii purtătoare a aceluiași nume („pluralitatea membrilor\",p.106),fie familiidiferite,purtătoare ale aceluiași nume. În plan morfologic,pluraluleste marcatprin existența sufixuluifoarte productiv În sistemulderivativ al limbii române -ești (Brătești, Buzești, Popești etc.). (ii) marcarea genului la toponime se realizează diferit față de alte subclase onomastice,acestea fiind caracterizate de o serie de trăsături semantice neidentificate În cazulcelorlalte categoriide nume proprii[- Animat],[- Persoană], [- Sex], numele proprii de locuri fiind demotivate semantic și caracterizate prin absența opoziției de gen. Apartenența la un anumit gen gramaticalia În considerare uncriteriu strict formal: terminația numelui.Un alt aspect menționat esteconcordanța/neconcordanța Între genulnumeluicomun de la care provine toponimul (oraș, sat, râu, pârâu, loc - neutre; munte - masculin) și toponimulpropriu-zis,Domnița Tomescuconcluzionând: „Încadrarea toponimelor În seriile formale de gen urmează modelul numelor comune; selectarea valorilor de gen la unele toponime se realizează după valoarea de gen a numelui comun\" (p. 126). (iii) opoziția de gen În cazul subcategoriei onomastice a prenumelor, autoarea concluzionând,pe baza inventaruluide prenumeale limbiiromâne,că paradigma genului se reduce la cele două valori,masculin șifeminin,actualizând de regulă, „perechi de gen, prin derivare