Journal Article

LES JEUX SONT FAITS FRAGMENT

Zamfir, Mihai

2023

Overview

Nu contează z z anul, cunosc părculeţul, trebuie să ajung întâi in piaţa din centru, de acolo mai sunt zece minute pe jos... în piaţa din centru, deci, dar in care oraş? Am ameţit, poate că am şi aţipit câteva clipe, visul mă aruncă întotdeauna in alt loc, necunoscut sau cunoscut doar pe jumătate. Dar unde stau eu acum nu-i nido mare, se pare că ar exista totuşi una, undeva departe. Să se întoarcă mai bine la visul de adineaori, numai că visul nu vine când vrei tu: aude acum fâsâitul puternic al maşinilor care trec pe la spatele băncii, pe strada aflată la câţiva metri, fâsâit până acum absent; auzise doar zgomotul care seamănă cu cel al valurilor mării la ţărm. Cu oarecare efort se ridică de pe bancă şi priveşte lumea de la înălţimea obişnuită; trebuie să se hotărască şi s-o ia din loc, nu mai e aşa mult, zece minute până la destinaţie. îl irită că nu-şi aduce aminte exact mesajul pe care ar vrea să-l transmită... Românii din jur sunt convinşi cu toţii că niciun cuvânt din cele schimbate de ei in apartamente nu trece neînregistrat, nu scapă urechilor Instituţiei Atotputernice; cei doi străini nu iau in serios zvonurile care circulă pe tema asta; speră că este şi acolo, in Instituţie, lipsă de traducători din franceză, aşa încât conversaţiile lor să rămână neştiute. Pe de altă parte, ştiu acum că propriul lor statut s-a schimbat incet-incet, pe nesimţite, că nimeni nu-i mai protejează ca in primii ani de şedere in ţară. Conform protocolului de la care niciunul nu se abate, Fernando se aşază in dreptul ferestrei din stânga şi admiră pentru a suta oară silueta roz, armonioasă, a Bisericii Creţulescu, profilată îndrăzneţ pe fondul gri-murdar al blocurilor şi al Palatului. („Ce bine că n-au dărâmat-o şi a rămas o minune in centrul oraşului şi al ţării, pentru că acolo in dreapta, in clădirea pătrată a Comitetului Central, se află chiar centrul ţării\" - Fernando işi aduce acum aminte perfect ce voia să-i spună prietenului său). Alături, in bucătărie, franţuzul a terminat de preparat cafeaua; o va aduce ca întotdeauna in ceştile de porţelan Meissen, pe tava din acelaşi porţelan, lângă zaharniţa cu trandafiraşi pusă exact la mijloc, la distanţă egală de cele două ceşti. „Se vede că in familia lui Jean-Paul comunismul e de dată recentă, din moment ce manierele burgheze continuă să-i comande viaţa\" - Fernando se gândeşte la asta fără răutate, dar şi fără să i-o fi spus vreodată prietenului. Doar dacă nu i-o fi adus-o cumva din Franţa vreun prieten, pentru că ceea ce li se oferă amândurora de la magazinul diplomatic din Piaţa Rosetti e o cafea slabă şi răsuflată, importată din Austria. Portughezul nu spune nimic şi soarbe din cafea; francezul in costum elegant priveşte şi el in gol: poate că alarmistul iberic exagerează, dar ceva se întâmplă totuşi acolo, acolo sus, in clădirea cu stele roşii pe turnuri, unde se hotărăşte soarta omenirii, dar mai ales soarta lor, soarta exilaţilor din motive politice, la care acum nimeni nu se mai gândeşte. Chiar dacă acum se află in Africa aproape pe ascuns, armata cubaneză joacă acolo un rol capital, nu te poţi lipsi de ea dintr-odată. - Toate reprezintă cuceriri ale zilelor noastre, cum să le laşi in voia sorţii? - Ia să vedem: când a fost ultima cucerire sovietică? De atunci sunt aproape opt ani şi nido iniţiativă; in Afganistan lucrurile se încurcă, Armata Roşie nu controlează

• Publisher: Revista Steaua
• Subject: Paleography